Dacă știți un psiholog pisicolog dați-mi de știre, pentru că iar am intrat la idei, dragii mei. Vietatea nu vrea să mănânce noile boabe hipocalorice pentru pisici castrate, rabdă de foame ca o pustnică. Ba nu, că pustnicii rabdă și tac, asta miorlăie de zici că smulge cineva inima din ea. Se retrage din casă sau din natură prin câte-o sacoșă, prin câte un raft de garaj și zace acolo, uitată, până ce intru în panică și încep s-o strig. Dacă răspunde imediat? Nuuuuu, nici vorbă! Când trebuie să tacă, miaună asurzitor, dar atunci când ar trebui să răspundă, tace acuzator. Până...

Face viața ce face și drept de Ziua Internațională a Sănătății Mintale îmi sabotează zenul, folosindu-se de pisici. Acum 5 ani, când tocmai dobândisem prin știință proprie un gazon sănătos și arătos, mă luptam ca Mircea cel Bătrân la Rovine să dezvăț mâțele din Săcele să se mai ușureze prin Loliumul și Festuca mea. Până în ziua de azi mă lupt, la fel de bătrână ca Mircea și la fel de înfrântă ca Baiazid. Acum trei ani, pe 10 octombrie, un mâț se pripășise la mine și mi-a dezgropat și amestecat toți rizomii de Achimenes. Am renunțat la ei pentru că TOC-ul...