Grație Dianei Iepure și Casei de Editură Max Blecher avem ocazia nesperată să-l cunoaștem pe Serghei Timofeev, poet leton de limbă rusă, jurnalist, traducător, DJ și fost  director al Consiliului Național Leton pentru Cultură. Dovadă că vocea lui este una puternică în poezia actuală stă participarea sa la festivalurile internaționale de poezie și traducerea poemelor sale în engleză, germană, cehă, suedeză, slovenă etc. Nu știu cum sună poezia lui în limba rusă, dar în română, prin vocea Dianei Iepure, sună minunat. Am citit multă poezie tradusă din limbile în care ea a fost scrisă și rareori mi s-a întâmplat să nu simt...

În 1986, la Congresul Internațional al PEN Club, asociație fondată în 1921 la Londra și care include scriitori, poeți, eseiști, nuveliști, istorici, traducători de toate culorile și genurile literare, s-a decis ca ziua de 3 martie să devină Ziua Mondială a Scriitorului. Nu știu pentru câți dintre voi e important cine scrie o carte, ce fel de om este cel peste ale cărui cuvinte vă aplecați ochiul, inima și mintea, dacă ceea ce contează e doar ce citiți sau și cel care a scris. Și nu mă refer aici la cărțile tehnice, științifice, la manuale, la tratate, caz în care competența...

Cartea lui Ion Vianu (fiul filosofului, poetului, istoricului Tudor Vianu),  își propune să arunce o lumină mai clară asupra responsabilității utilizării violenței psihiatrice. Atunci când ea este inevitabilă, evident, adică în cazul pacienților care își pun lor sau celor din jur viața în pericol. ”A intra în simetrie” este greșeala pe care ar trebui s-o evite nu numai psihiatrii, ci orice om, spune autorul. Refuzul simetriei înseamnă să înlocuiești legea talionului cu principiul central al creștinismului, întoarcerea celuilalt obraz celui care te lovește. Pentru a înțelege demersul lui Ion Vianu trebuie să definim câteva noțiuni: Ce este omul? Ce este suferința...

Atunci când curierul mi-a adus cărțile de la Paralela 45, le-am pus pe cele ale Almei în biblioteca ei, iar pe ale mele mi le-am ordonat pe noptieră în ordinea în care mi-am propus să le citesc. Răsfoisem recomandările editurii de la fiecare carte, îmi făcusem o idee, așa că am lăsat-o pe Gong Ji-young la sfârșit, cu vremurile ei fericite, mai atrasă fiind de literatura groenlandeză cu care intram pentru prima dată în contact prin vocea lui Niviaq Korneliussen în  Homo Sapienne, de subiectul discriminării/imigranților abordat de o marocană americană, Laila Lalami - Ceilalți americani și de Oamenii în...