Am obiceiul vechi de a căuta, după ce cunosc un autor, să găsec un singur cuvânt care să-l descrie. Pe el, împreună cu scrisul său. Uneori reușesc, alteori nu. Dan D. Pleșa este discret. Și nu pentru că n-ar avea dreptul să iasă în față și să-și revendice dreptul de-ai fi auzită și citită cartea de debut, winter-fresh, pentru că volumul este unul închegat, care stă pe propriile picioare și, deși despre iubirile pierdute s-a vorbit în poezie în toate felurile, subiectul părând extenuat, epuizat, tranșat, Dan D Pleșa reușește să se salveze de la banalitate făcându-și cititorul tovarăș la...

Lumea se schimbă. Pe repede-înainte. Sub ochii noștri. Tot felul de ochi: care dorm, care caută, care privesc în gol, care visează, care plâng, care râd, care văd, care sunt orbi. Literatura se schimbă și ea odată cu vremurile. Odată cu oamenii care trăiesc aceste vremuri și scriu despre ele. Unora li se pare o glumă, alții sunt înspăimântați și luptă încrâncenați să țină vremurile în loc, altora li se pare că în sfârșit se face dreptate. Unii simt că li se restrâng libertățile, alții se simt în sfârșit eliberați. Homo sapienne e o dovadă că lumea se schimbă, fie că ne...

Se citește prea puțin!  Asta strigă statisticienii, scriitorii, editorii, librarii, profesorii, părinții, arătând spre propriii copii, bătrânii arătând cu degetul la generațiile noi, nedezlipite de ecrane, snobii dându-și ochii peste cap și cerând sărurile. Un fel cor al bocitoarelor care deplânge soarta cărților și soarta românilor, fără s-o poată înfluența în vreun fel. Nu dețin informații care să susțină sau să infirme opinia că suntem printre cei mai necitiți din Europa și, deși militez cum pot pentru citit, nu mă dau cu curul de pământ și nu-mi smulg părul din cap, pentru că nu pe umerii mei stă soarta deșteptăciunii nației....