Venise primăvara și la Săcele, în sfârșit, ieșeam și noi în curte, făceam picnic, jucam fotbal, stătem în hamac, călăream poneiul până-l deșelam, ne mai cocoțam pe gard și avertizam trecătorii că este ”viius” și nu au voie să iasă din casă. Eram, cum ar veni, niște cetățeni izolați, dar relaxați. Până să devenim agitați. - Cala, veau o acadea, că mă doaie gâtul și checă am febiă la fiunte. - Păi, dacă te doare gâtul și ai febră, trebuie musai să intrăm în casă, să mă uit cu lingura în gâtul tău și să-ți pun și termometrul, să văd cât de...

Mi-am completat declarația pe proprie răspundere și-am venit la Alma, la o cafea . - Cala, când vii la casa mea, tebuie să iespecți instucțuinile! - Ok. Care sunt instrucțiunile? - Când inți, tebuie să te uimești cu mâna la gulă și să zici uau! ♡♡♡ - Ce șosete vrei azi? - Alea cu "Ai lăv mam și ai lăv tat". ♡♡♡ - Alma, unde ai pus patentul? - Ched că a dispăiut înt-o gaulă întunecătoaie. (gaură neagră) ♡♡♡ Ne-am electrizat de la tobogan și când ne-am atins m-am plâns că m-a pișcat palma. - Cala, nu te speiia, e de la cuientul stătătol. (electricitate statică) ♡♡♡ - Cala, ne mai tebuie un vagabond....