O zi cu bunica - Arcadia Solum
724
post-template-default,single,single-post,postid-724,single-format-standard,bridge-core-2.3.9,qode-page-transition-enabled,ajax_fade,page_not_loaded,,qode-title-hidden,qode_grid_1300,qode-content-sidebar-responsive,qode-theme-ver-27.1,qode-theme-bridge,disabled_footer_top,qode_header_in_grid,wpb-js-composer js-comp-ver-6.7.0,vc_responsive

O zi cu bunica

Alma a rămas aseară la mine.
De dimineață ne-am îmbrăcat să plecăm la grădiniță. După 5 minute de explicații că e toamnă, că e frig, că plouă, am reușit să-i pun și haina. Am dat să ies pe ușă.
– Cala, fac pipi.
– Mmmm…
– Cala, ești supăiată?
– Nu sunt, draga mea.
– Cala, de ce tu nu te supei când eu tag de timp?
– Pentru că te iubesc.
– Și eu te iubesc. Cât sistemul solal.
– Ne mai declarăm iubirea pe drum, grăbeșe-te acum, că o să întârziem.
– Eu mă ghiăbesc, dal pipiul nu vea să se ghiăbească.
– Eu cred că nu ai de unde sa faci pipi, că abia ai făcut.
– Ba am, că eu îl simt.
O îmbrac iar, cu alt rând de explicații despre frig, anotimpuri, soare, nori, ploaie etc.
Urcăm în mașină. Reușesc să-i pun centura. O strânge. O lărgesc. Nu e bine. O strâmtez. Tot nu e bine. Oftez. O mai ajustez. Nici acum nu e bine.
– Cala, dă-mi haina jos, chial acum!
– Alma, iar o luăm de la capăt cu explicațiile? Ți-am explicat de ce trebuie să te îmbraci cu ea și ai fost de acord.
– Da, dal atunci nu eiam tanspiiată.
– N-aveai cum să transpiri, ai mâneci scurte și haina e subțire. Gata cu mofturile, plecăm!
– Cala, ulgență, opește! N-am jucaiie de dum.
M-am întors după jucărie de drum. Nimic din ce-i propuneam nu era bun.
– Alma, dacă nu-mi spui exact ce vrei, plecăm fără jucărie.
– De ce nu înțelegi, măi Cala, că sunt tanspiiată? Adu-mi ventilatolul!
Har Domnului, am ajuns la timp.
Pe seară mi-a înmânat și diploma inclusă în carte, e oficial, sunt cea mai răbdătoare bunică din lume.
Nu sunt comentarii

Adaugă un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.