După experiențe repetate cu recenzii zornăitoare care m-au îndemnat să cumpăr cărți dezamăgitoare, am fost destul de sceptică citind elogiile lui Cornel George Popa aduse cărții lui Andi Stefanescu. Dacă în articol n-ar fi pomenit de faptul că autorul cărții care ”l-a făcut praf” e actor, scenarist, traducător și unul și același cu Horia Costescu de la Europa Liberă, mărturisesc că n-aș fi cumpărat cartea. Cu atât mai mult cu cât nu (prea) citesc romane, iar un roman cu interlopi, cu criminali, cu falsificatori de bani, cu hoți ucraineni de mașini, nu-mi suna foarte tentant. Am tot amânat să mă apuc de...

În 1999 UNESCO a declarat ziua de 21 martie Ziua Internațională a Poeziei. Eu o sărbătoresc cu câteva poeme ale unor autori cu care viața m-a împrietenit, în mod fericit. Viorel Ilișoi - Doar să privești Doar să stai cu ochii deschiși. Este tot ceea ce trebuie să faci. Eu voi împinge orașul încoace și încolo, încât tu să te afli întotdeauna exact acolo unde-ți dorești să fii. De nimic altceva nu e nevoie, doar privirea s-o întinzi peste mine ca și cum m-ar îmbrățișa vântul când iese din păduri, încărcat de culoare. Eu voi aprinde cu degetul luna ca să-ți văd și noaptea ochii arzând. Aerul îl voi împinge spre tine cu bătăi de...

  Am fost odată ca niciodată preocupată de subiectul poveștilor pentru copii, pe vremea când șansele de-a deveni bunică începeau să prindă contur vag, ca ceața care abia lasă pădurea să fie ghicită. De pe vremea aceea zic, am început să cumpăr deja cărți de povești pentru nepoții mei frumoși, isteți, bruneți și inexistenți. Observând eu tendințele noilor cărți pentru copii, ale parentologilor și psihologilor moderni, observând bibliotecile părinților din județ și zonele limitrofe, mi-am dat seama că basmele copilăriei mele erau rebranduite, machiate, aranjate, epilate. Nu mai întâlnești în cărțile de astăzi povești cu zmei, balauri, cotoroanțe, vrăjitoare, fiare, ci personaje...

LA FOLIE LUCIDE Așa a denumit în 1860, Trelat, Tulburarea Obsesiv Compulsivă (TOC). Nu căutați cartea prin librării că nu se găsește. Am umblat disperată după ea vreo două luni, până când s-a milostivit o drăguță doamnă psiholog și mi-a împrumutat-o. De ce mă ardea așa de tare s-o citesc? Pentru că mi s-a spus că am o ușoară tușă obsesiv compulsivă și pentru că eu nu am liniște până nu mă lămuresc de unde vin, cum stau și cum se rezolvă lucrurile. E o carte de nișă, tratează subiectul foarte științific, abordarea subiectului m-a depășit, nu e pentru publicul larg. (Mă includ, da?)...

”Un adevărat catehism contemporan”, asta a vrut ieromonahul Savatie Baștovoi să fie această ultimă carte a sa. Titlul, așa cum bine prevedea, a intrigat pe mulți. Acesta a și fost scopul, pentru că Savatie Baștovoi e un scriitor cu experiență, un ”marketing expert” care alege în mod deliberat să încalce regulile, care decide în răspărul uzanțelor, care provoacă, voind (și reușind) să-și (re)afirme unicitatea. Pentru confirmare, amintiți-vă doar de câteva titluri mai vechi: Iepurii nu mor, Cartea despre femei, Audiență la un demon mut, Învățăturile unei prostituate bătrâne către fiul său handicapat (recent tradusă și publicată de editura franceză Jacqueline Chambon),...