Am tot amânat să mă apuc de carte, justificându-mi amânarea cu niște lecturi prioritare, dar azi, ca din senin, m-am trezit cu dispoziția necesară. Și cum agenda zilei nu includea nicio urgență, m-am așezat în pat și-am citit-o cap-coadă. În ciuda amenințărilor lui C. G. Popa că lectura impune pauze dese, țigări și dat cu apă pe față, am făcut doar o pauză de cafea.

Cartea nu are un subiect nemaipomenit, nemaiauzit, nemaivazut. În jurul unei sume imense de bani, două milioane jumătate de euro, se nasc tot felul de aventuri, intrigi, secrete, crime, iar toată acțiunea ține fix 24 de ore. Delimitate exact, pe minute.

Cartea e scrisă în limbajul specific lumii interlope, surprinzător și notabil fiind faptul că autorul a reușit să mențină limbajul într-un echilibru perfect, care convinge, e autentic, fără să excedeze argotic, fără să fie vulgar. Scenele intime sunt mai curând sugerate, au o aură aproape ingenuă, surprinzătoare în contextul în care se petrece acțiunea cărții.

Surprinzătoare sunt și acele stop-cadre pe care le face autorul în timpul narațiunii, transferând personajelor din erudiția sa, îndulcindu-le cu introspecții menite să le motiveze acțiunile, să le scoată din condiția lor de ”infractori”, să le pună într-o lumină mai caldă, să le îmbogățească facultățile sufletești.

Pentru cine citește doar de dragul poveștii, cartea e alertă, intriga te ține ancorat în realitatea ei misterioasă, dar cei deprinși să aprecieze și farmecul scriiturii vor fi încântați să întâlnească descrieri scrupuloase, construcții spectaculoase, ceea ce dovedește un condei foarte abil care va mai avea, cu siguranță, multe de scris.