Se spune că om liber e acela care nu are nevoie să spună nicio minciună. Cum nu cred să existe cineva care să nu spună minciuni, nu cred, pe cale de consecinţă, că este cineva cu adevărat liber pe planetă. Deci, dacă n-ai curaj să-i spui soacrei în faţă că arată ca un păun în călduri cu noua coafură, dacă n-ai sânge-n vine să-i spui nevestei că până şi Rubens ar refuza s-o picteze de teamă c-o să plângă în somn după ce gată tabloul, dacă îţi vezi vecina cu puşca la ochi gata să-şi ucidă căţeaua pentru că i-a dezgropat...

E cald. După o noapte în care (dacă n-ai avut aer condiţionat şi n-ai dormit pe faleză) te-ai tăvălit printre cearceafuri de ţi s-a scămoşat părul de la subţiori, abia aştepţi să ţi se dezlipească genele să te arunci sub duş. Urmează cafeaua. Fierbinte. Şi iar te iau căldurile, de data asta dinlăuntrul măruntaielor. Ca să te răcoreşti, deschizi geamul sau, dacă ai ogradă, ieşi afară şi speri să te bată vântul până se trezesc aparţinătorii. Dacă e duminică şi nu mergi la muncă începi să faci planuri de petrecere a zilei. Ca să pui în acord planurile tale cu cele...

În urmă cu ceva ani, pe vremea când nu aveam gard, animalele circulau liber în jurul casei şi prin livezile limitrofe. Şoarecii sprintau prin bălării, după care, când dădea frigul toamnei, se mutau prin bucătarii isterizând bărbaţi, femei şi copii. Cârtiţele se târau ce se târau prin galerii dar, la o adică, dacă li se făcea de briză, lopătau optimiste spre scoarţa terestră şi stăteau tolănite la lună în vârful muşuroaielor. Melcii se hrăneau pe alese şi pe îndelete cu orice le poftea inima şi regimul alimentar. Coţofenele, temperamentale şi extrovertite, răcneau nestingherite cât le ţinea penajul, furând orice le făcea...

Înţelepciunea populară zice că poţi mânca un sac de sare cu cineva şi după ce l-ai gătat să n-ai habar cu cine vorbeşti. Cum să te mai miri atunci, neavând timp decât de-un sandviş, că te trezeşti cu surpriza vieţii tale constatând că cetăţeanul care după primele două îmbucături îţi părea o minune a naturii, ţi se înfăţişează, la ultimul dumicat, în toată nebunia făpturii? Doamna Doina era, în viziunea mea din ultimul cincinal, o respectabilă profesoară pensionară, îmbrăcată foarte original, cu sprâncenele arcuite excepţional şi un gigantic gogoloi abdominal. Relaţia noastă în tot acest răstimp s-a rezumat la saluturi scurte,...