Climă cu premeditare - arcadia solum
504
post-template-default,single,single-post,postid-504,single-format-standard,bridge-core-3.0.8,qode-page-transition-enabled,ajax_fade,page_not_loaded,,qode-title-hidden,qode_grid_1300,qode-content-sidebar-responsive,qode-theme-ver-29.5,qode-theme-bridge,disabled_footer_top,qode_header_in_grid,wpb-js-composer js-comp-ver-6.10.0,vc_responsive

Climă cu premeditare

E cald. După o noapte în care (dacă n-ai avut aer condiţionat şi n-ai dormit pe faleză) te-ai tăvălit printre cearceafuri de ţi s-a scămoşat părul de la subţiori, abia aştepţi să ţi se dezlipească genele să te arunci sub duş. Urmează cafeaua. Fierbinte. Şi iar te iau căldurile, de data asta dinlăuntrul măruntaielor. Ca să te răcoreşti, deschizi geamul sau, dacă ai ogradă, ieşi afară şi speri să te bată vântul până se trezesc aparţinătorii.

Dacă e duminică şi nu mergi la muncă începi să faci planuri de petrecere a zilei. Ca să pui în acord planurile tale cu cele ale familiei, care are întotdeauna o cu totul altă viziune despre petrecerea weekend-ului, durează atât cât să aibă timp dimineaţa să crească mare şi să devină amiază. Cu soare. Şi dogoare.

Excursia e anulată. Pleci după îngheţată şi apă plată.
În faţa ta, la casă, o cetăţeană cu călcâiele crăpate ca Bărăganul după seceta din ’35 aşteaptă sosirea căruciorului. Ea a ţinut rând. Apare la orizont gibonul împingător de cărucior ticsit cu mici şi bere. Vede că aştepţi sosirea lui şi-ar vrea să se grăbească. Dar burtoiul revărsat peste bracinar i se izbeşte de genunchi ca o gusă de pelican, împiedicându-l. Până descarcă pe bandă mormanul de tăvi cu mici şi baxurile de bere, până-şi scobeşte portofelul deshidratat precum călcâiele consoartei şi până încarcă înapoi în utilaj cumpărăturile, îngheţatei tale i s-a fleşcăit deja moţul de caramel.

Plăteşti în sfârşit şi demarezi în trombă. Între timp scaunul de la maşină are 80 de grade pentru că ai parcat la soare şi simţi cum andărueru’ ţi se coşcoveşte ca o pungă de plastic pe-o plită încinsă iar tricoul ţi s-a lipt direct pe suflet.
Salvarea ta e climatronicul. Setezi temperatura la 13 grade şi speri să prinzi toate semafoarele pe verde. Numai că Murphy a ştiut ce vorbeşte când a inventat legile alea, aşa că e momentul potrivit pentru o nouă surpriză. Freonul a evadat. Deja eşti turbat.

Ajungi acasă ca un guguştiuc opărit şi te arunci iar sub duş. Când ieşi, nu prea te mai trage inima să te bagi în textile, dar nici ca Eva prin rai nu te poţi plimba în grădină aşa că în ceva petece şi ceva şnururi trebuie neapărat să te înveşmântezi.

Până mănânci, până strângi masa, până dai apă la câini, până deretici prin gradina proprie şi cea a vecinilor plecaţi la mare, vine seara.

Noaptea visezi Sahara.

Nu sunt comentarii

Adaugă un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.