Sergentul lui Alecsandri ştia el ce ştia când zicea că drumul de întoarcere e mai lung şi mai greu. Mai ales cel spre vechiul liceu, de unde ai plecat în urmă cu 25 de ani. M-am băgat în pat devreme, cu toate lucrurile puse la punct în amănunt dar somnul de frumuseţe nu mă lua şi pace. Noaptea a nins. Am plecat la întâlnire dârdâind, nădăjduind că peste zi se va îmbuna vremea. Cei 170 de kilometri mi s-au părut lungi ca mustăţile lui Salvador Dali. Am ajuns printre primii. Una dintre colegele-prietene nu m-a recunoscut. Îmi zâmbea reţinut, cu pupilele căscate,...

Vremurile în care femeile stăteau galeşe în pridvor şi aşteptau să vină vreun fecior să le peţească au trecut, slavă Domnului! Era noastră a deschis drumeagul egalităţii şi al libertăţii, femeia poate ajunge pe Lună, poate vorbi de la tribună, poate pilota un MIG, la fel cum poate bate la uşa alesului, cu verigheta în traistă, să-l ceară de bărbat. Cu egală dreptate, bărbatul poate schimba fierăria cu bucătăria, poate să-şi ia concediu postnatal sau poate deveni un gigolo fatal. (Egalitatea s-a înfăptuit în ambele sensuri, iacătă, bărbatul are acum acces la meserii la fel de străvechi ca ale femeii). Ce facem...

Dragostea şi măritişul (sau însurătoarea, după caz), mergeau cândva împreună, precum calul şi căruţa. În vremurile acelea viaţa şi întâmplările erau mai simple, aşteptările mai timide, pretenţiile mai mignone. Dacă băietu' avea armata făcută, ştia o meserie şi avea o colibă la sol, era apt de însurătoare. Fata, dacă avea ceva zestre în pod, ceva cunoştinţe gastronomice cât să nu încurce curcanul cu fazanul şi prăjitura cu răcitura, dacă avea ochii plecaţi şi obrajii-mbujoraţi, n-o bântuiau frici de nemăritare. Se întâlneau în sat, la joc, de sărbători. De câteva ori. De Sânziene culegeau flori, pe ea o treceau fiori, pe el sudori...