Îmbuibare de sărbătoare
Nu m-am lămurit încă, deşi mă întreb de multă vreme, cum se face că minunata specie umană reuşeşte să transforme orice sărbătoare într-un prilej de îndopare. Dacă se apropie Crăciunul, n-ai să vezi cetăţeni meditând, pătrunşi de pioşenie, la Cel a cărui naştere o serbează şi la implicaţiile evenimentului asupra omenirii. Cetăţeanul e cuprins de frisoane şi transpiraţii pentru că evenimentul bate la uşă iar el încă n-a tăiat porcul, n-a terminat de umplut cârnaţii, n-a scos vinul din butoi, n-a deşelat frigiderul cu piftii, salate boeuf, fripturi, sarmale, cozonaci şi alte ofrande aduse pântecelui nesătul. Mă gândesc că biata burtă nu...
