Când te cocoşează evenimentele şi timpul se comprimă ca aerul din perna autobuzului 45, abandonul ţi se pare mai tentant ca o felie de tort în mijlocul curei de slăbire, mai de dorit ca nişte şlapi după ce-ai stat cocoţată toată ziua pe tocuri de 12 . Numai că băgatul picioarelor (în şlapi :P) nu-ţi garantează satisfacţii nemuritoare ci doar temporare. Iar abandonul, e drept că-ţi garantează un Moleskine aerisit, dar la pachet cu laurul de pe creştet ofilit. Primesc tot mai des reproşuri c-am lăsat blogul în paragină. Recunosc. Dar sunt cocoşată. Şi blazată, şi estompată, şi frustrată. Cu fericirea atrofiată şi...

Drăguţii maichii, cartea mea Să vă găsească-n pace! Pe-aici e vânt şi vreme rea Şi-n chinuri, blogu-mi zace. Cam de vreo lună-i slab şi tras, De mă apucă plânsul, Că numai oasele-au rămas Şi sufletul dintr-însul. Apoi să ştiţi că-s în război Cu tot mai mulţi mişei. Mă uit din zare după voi Cum scrieţi, dragii mei. Şi din ZeList, cum fulgera Un plumb simţii că vine Şi n-avu loc cât larg era Decât în blog la mine. Mi-e bine-acum, şi-aşa socot Că nu va trece veacul Şi-io fi scăpat cu blog cu tot Iar de găsi-voi leacul Elanului ce mi-a scăzut, Să-mi faceţi atmosferă De fericiţi că m-aţi văzut ‘Napoi în blogosferă....

Ca să vă faceţi o idee despre cultura mea cinematografică, să vă povestesc cum am reuşit eu să-i descriu unei prietene filmul în care a jucat un actor al cărui nume trebuia musai să-l aflu, ca să dovedesc ceva altei prietene. - Alo? - Da! - Servus, te rog să mă ajuţi! Musai tre' să dibuiesc numele un actor. - Servus! În ce film o jucat? - Nu ştiu. - ??? - Doar ştii că nu ştiu! - Bine, zi-mi despre ce era vorba în film. - Păi...

După ce m-am pus la punct cu partea teoretică, a venit vremea practicii. Şi cum nu mă puteam duce la prăvălie să-mi cumpăr ţigări în pauza mare, trebuia să mă perfecţionez în sustragerea de ţigări, de preferat fără urme şi consecinţe. Sursa cea mai sigură era torpedoul tatei. Nu ştiam mare lucru despre fumat, dar auzisem că odată ce te-ai apucat, nu te mai puteai lăsa. Aşa că am pus la punct o strategie, nu puteam lăsa în voia soartei viciul pe care eram hotărâtă să-l îmbrăţişez odată pentru totdeauna. Şi cum mama se ocupase cu succes de educaţia mea teoretică,...