01 iul. O scrisoare de la Arcadia Solum
Drăguţii maichii, cartea mea
Să vă găsească-n pace!
Pe-aici e vânt şi vreme rea
Şi-n chinuri, blogu-mi zace.
Cam de vreo lună-i slab şi tras,
De mă apucă plânsul,
Că numai oasele-au rămas
Şi sufletul dintr-însul.
Apoi să ştiţi că-s în război
Cu tot mai mulţi mişei.
Mă uit din zare după voi
Cum scrieţi, dragii mei.
Şi din ZeList, cum fulgera
Un plumb simţii că vine
Şi n-avu loc cât larg era
Decât în blog la mine.
Mi-e bine-acum, şi-aşa socot
Că nu va trece veacul
Şi-io fi scăpat cu blog cu tot
Iar de găsi-voi leacul
Elanului ce mi-a scăzut,
Să-mi faceţi atmosferă
De fericiţi că m-aţi văzut
‘Napoi în blogosferă.
Nu sunt comentarii