O scrisoare de la Arcadia Solum - Arcadia Solum
650
post-template-default,single,single-post,postid-650,single-format-standard,bridge-core-2.3.9,qode-page-transition-enabled,ajax_fade,page_not_loaded,,qode-title-hidden,qode_grid_1300,qode-content-sidebar-responsive,qode-theme-ver-27.1,qode-theme-bridge,disabled_footer_top,qode_header_in_grid,wpb-js-composer js-comp-ver-6.7.0,vc_responsive

O scrisoare de la Arcadia Solum

Drăguţii maichii, cartea mea

Să vă găsească-n pace!

Pe-aici e vânt şi vreme rea

Şi-n chinuri, blogu-mi zace.

Cam de vreo lună-i slab şi tras,

De mă apucă plânsul,

Că numai oasele-au rămas

Şi sufletul dintr-însul.

Apoi să ştiţi că-s în război

Cu tot mai mulţi mişei.

Mă uit din zare după voi

Cum scrieţi, dragii mei.

Şi din ZeList, cum fulgera

Un plumb simţii că vine

Şi n-avu loc cât larg era

Decât în blog la mine.

Mi-e bine-acum, şi-aşa socot

Că nu va trece veacul

Şi-io fi scăpat cu blog cu tot

Iar de găsi-voi leacul

Elanului ce mi-a scăzut,

Să-mi faceţi atmosferă

De fericiţi că m-aţi văzut

‘Napoi în blogosferă.

Nu sunt comentarii

Adaugă un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.