Să nu vorbești mult!
Bunicile mele nu semănau deloc una cu alta, deși pe amândouă le chema la fel. O bunică era rapidă şi slabă și avea un bunic bun care mergea încet, pentru că nu avea nicio grabă. Cealaltă bunică era grasă și supărată. Și ne zicea "păcătoşilor". Ea plângea mereu pentru că noi eram mulţi şi aveam multe păcate. Şi ea trebuia să plângă pentru toate, ca să fim iertaţi. Bunicul ei avea un ochi ascuns la spate cu care vedea orice. Odată, a trebuit să stau multă vreme la bunica cea grasă şi la bunicul cu ochi la spate. Singură trebuia să...
