Dacă bărbaţii şi femeile n-ar fi atât de diferit construiţi, pe planetă ar domni pacea. Numai că Dumnezeu, din raţiuni pe care n-am reuşit să le pătrund încă, a decis să-i facă diferiţi. Nu numai de la brâu în jos, cât mai ales de la gât în sus.

Mijeşte micuţa ochii asupra lumii la doar câţiva ani şi fără să fi urmat vreun savant curs prenatal îşi îngrijeşte păpuşa cu o responsabilitate desăvârşită. Nici micuţul nu e mai prejos. Încă n-a deprins bine mersul biped dar ştie că în marşarier când iei volan dreapta posteriorul virează în aceeaşi direcţie.
La vârsta aceasta e încă pace în ambele tabere. Mai târziu însă, lucrurile se complică. Începe atracţia. Dar cum biologia o ia mereu înaintea limbii şi literaturii materne, cei doi nu ştiu să comunice. El o trage de cozi, ea îl pârăşte învăţătoarei. El chicoteşte şi strigă în gura mare că în ciuda maieului şi-a celor două bluze suprapuse strategic, se zăreşte clar misterul pe care ea se chinuie disperată să-l ascundă. Ea râde atunci de vocea lui de măgar surghiunit şi te-ai aştepta ca gâlceava să se ascută. Dar în etapa următoare amuţesc amândoi. Şi cugetă îndelung. Fiecare ajunge însă la alte concluzii pe care le depune spre eclozare într-un fond mutual. Care, se ştie, nu ofera garanţii cu privire la recuperarea investiţiei.
Ea începe să scrie poezii, lui puţin îi pasă. El zace cu nasu-n buric pentru că Dinamo are golaverajul prea mic şi e rândul ei să nu-i pese deloc. Se-ntâlnesc în fiecare joi şi se pupă sălbatic fiecare cu altă nădejde în gând: ea sperând că ce-a simţit cu certitudine în zona buzunarului drept a nădragilor lui e cutia de carton purtătoare de inel cu diamant, el sperând să fie ultima dată când se mai despart şi el rămâne cu părul şi alte cele vâlvoi.
Mai apoi, după nuntă şi noaptea de miere, ea vrea şifonier, el se mulţumeşte cu patul. Ei i se pare că arată superb în rochia Gucci, lui i se pare că arată superb fără ea. Şi dacă tot n-au luat rochia şi nu mai e nevoie de cura de salată şi apă, ea ar vrea un copil. El ar vrea să mai rămână copil. Când copilul a crescut, el vrea să-l facă bărbat, ea vrea să-l mai lase să copilărească puţin. Apoi ea are grijă de nepoţi iar el are grijă, eventual, de nepoatele altora.
Spre apusul vieţii, când soarele cade pieziş, umbrele lor se întind ca nişte năluci pe asfalt. Fiecare se plimbă, tăcut, cu umbra celuilalt.