N-ai cont de Facebook, nu exiști. Eu am, exist, dar nu cred c-o mai duc mult. Într-o bună zi o s-o mierlesc, intoxicată și bășicată de ce-am văzut pe pereții Facebook-ului. Da, știu, o să-mi spuneți că nu m-a silit nimeni să-mi fac cont și că n-am decât să-l șterg dacă nu-mi convine. Nț!  Nu pot să-l șterg pentru că din când în când mai aflu și eu pe unde mi-e pruncul. E un fel de prevenție a infarctului miocardic, dacă vreți, când se face ora 3 AM și nici urmă de urmaș, ca să zic așa. Generația asta trăiește cu...

Ce-ți doresc eu ție, dragă Văsălie, Omul meu de glorii, omul meu de dor? Brațele nervoase, arma de tărie, La trecutu-ți mare, mare viitor! Fiarbă vinu-n cupe, spumege pocalul, Ca mândră nevastă,  aste le nutresc; Rămâie-ți căruța dacă-ți moare calul Dulce Văsălie, asta ți-o doresc. Îngerul iubirii, îngerul de pace Eu sunt, Văsălie, tainic surîzînd. Ești legat de mine, nu mai ai ce face, Zburdatul nu-ți treacă nici măcar prin gând! Ci în sînu-mi vergin lasă să coboare, Galbenii ce-n soare fain strălucesc, Urcă-mă-n căruță sau mă ia călare Și mă du, Vaslie,-n Mall să-i cheltuiesc! Ce-ți doresc eu ție, dulce Văsălie! Îngeraș cu harpă plutind printre nori! Fiu-tău să-ți facă nepoți în prostie, Ca a nopții stele, ca...

Nu știu alții cum sunt dar eu când auzeam cuvântul ”deltă” deja vedeam roiuri de țânțari, simțeam miros greu de baltă, damf de pește, ape invadate de mătasea broaștei, ouăle broaștei și orăcăitul broaștei. Nimic nu mă îmbia, vreau să zic, nimic nu-mi făcea cu ochiul, nicio tentație nu mă chema pe baltă. Dar iată-mă poposită săptămâna trecută în Delta Dunării. Cu bagaj minim: două cărți, doi pantaloni scurți, niște tricouri, ochelarii de soare și Canon-ul. Soră-mea a plecat de-acasă cu vreo cinci valijoare: una cu pantaloni, una cu tricouri, una cu papuci, una cu cosmetice și una cu creme, loțiuni, brățări mirositoare, plase,...

Sunt în concediu. Concediu adevărat, rotund, complet, perfect. Pentru mine statul pe plajă cu celulita la soare, în scop de bronzare, nu are căutare. Și nici hălăduitul prin lume mare lucru nu-mi spune. Sunt la faza în care perfecțiunea înseamnă să mă scol cât mai aproape de zorii zilei :P, să-mi beau cafeaua-n foișor, să nu sune telefonul, să am câteva cărți din alea după care-ți vine să ții doliu când s-au sfârșit și-n rest să fac ce mă taie capul. Pe la amiază m-a tăiat să-mi fac iar biscuiți. Biscuiții mei. Acești biscuiți sunt, fără nicio exagerare, inventați special pentru...