Măști - Arcadia Solum
1602
post-template-default,single,single-post,postid-1602,single-format-standard,bridge-core-2.3.9,qode-page-transition-enabled,ajax_fade,page_not_loaded,,qode-title-hidden,qode_grid_1300,qode-content-sidebar-responsive,qode-theme-ver-27.1,qode-theme-bridge,disabled_footer_top,qode_header_in_grid,wpb-js-composer js-comp-ver-6.7.0,vc_responsive

Măști

Măști este al treilea din seria celor șapte romane ale lui Leonardo Padura care dau viață locotenentului Mario Conde, un personaj reprezentativ pentru arhetipul detectivului dur al romanului de serie neagră, de data aceasta cu particularități specific cubaneze.

Povestea începe în 6 august 1989, când Alexis Arayán Rodríguez, fiul lui Faustino Arayán, este găsit ucis în parcul Bosque de la Habana. Rezolvarea cazului îi revine locotenentului Mario Conde, un scriitor ratat și frustrat, a cărui pasiune pentru scris îl determină să-și dezvolte teoriile bazându-se mai degrabă pe intuiție decât pe dovezi concrete.

Padura construiește profilul moral al personajului său, detectivul Conde (cu valorile lui sociale, politice și culturale), din dezacordurile acestuia cu artistul și dramaturgul homosexual Alberto Marques. Pentru că cel ucis locuia la el, va fi una dintre primele persoane interogate de locotenentul Conde. Victima homofobiei sistemului, suferind umilințe și represiuni, Marques devenise resentimentar și profund dezamăgit de regim.

”Păi, acum optsprezece ani, în anul de grație 1971, când am fost reeducat, pentru că, evident, nu mă aliniam niciuneia dintre directivele partidului. Vă puteți imagina așa ceva? Să trasezi limite unui artist, ca și cum ar fi un câine cu pedigree. Putea fi comic, dacă nu ar fi fost tragic. Ca să nu mai spun că e un cuvânt atât de urât: reeducare. În fine, a început povestea cu epurarea artiștilor și m-au dat afară din teatru și din uniunea actorilor, iar apoi, după ce și-au dat seama că nu puteam să lucrez într-o fabrică, așa cum ar fi trebuit, dacă voiam să mă purific luând contact cu clasa muncitoare, chiar dacă nimeni nu m-a întrebat niciodată dacă eu eram de acord să fiu pur și nici în cadrul cărei clase muncitoare eram dispus să urmez acea purificare, m-au pus să lucrez într-o bibliotecă micuță din Marianao, unde clasificam cărți. Și am să vă mărturisesc ceva, domnule locotenent, ceva pentru care sper să nu mă băgați la pușcărie: a fost o greșeală din partea lor. Un artist nu poate fi lăsat în preajma unor cărți bune, pe care el nu le are, pentru că le va fura… Chiar dacă e departe de a fi un hoț, tot le va fura. Imaginați-vă că în biblioteca aceea s-a găsit, se găsea, o ediție din Paradisul Pierdut, cu ilustrații de Doré. Știți la ce mă refer?”

Pe baza dialogurilor dintre cei doi, Padura își va formula critica socială și, în același timp, va dezvălui eterogenitatea etosului cubanez. Ancheta va dovedi că Alexis Arayán n-a fost victima unei crime pasionale ci a fost ucis de propriul tată, care a adăugat această crimă unui alt secret, mai vechi, când, pentru a obține o funcție privilegiată, a falsificat anumite documente care să-i confirme apartenența timpurie la Revoluție. Prin urmare, lucrurile nu sunt deloc ceea ce par a fi, aparențele sunt doar o ceață groasă care împiedică observarea realității.

Romanul prezintă societatea cubaneză de la sfârșitul anilor 1980, o perioadă de schimbări majore, în care Uniunea Sovietică era în pragul colapsului, iar Cuba, dependentă de economia și forța militară sovietică, a intrat în așa numita Perioadă specială. O perioadă de dificultăți economice extreme, a cărei istorie oficială este complet diferită de cea reală, homofobă, patriarhală și androcentrică, descrisă de Padura prin vocea personajelor pe care le crează, scopul său fiind, pe tot parcursul investigației,  demascarea minciunii, dezvăluirea adevărului, smulgerea măștilor de pe chipul liderilor politici (cu discursuri homofobe ca parte a strategiei cubaneze de construire a națiunii), demascarea chipurilor din spatele măștilor și dovedirea eterogenității identității cubaneze.

Lupta constantă a lui Conde împotriva instituțiilor cubaneze îl determină să-și pună întrebări legate de propria apartenență la un sistem care practică un control atât de strict încât nimic nu mai poate fi ținut ascuns:

”Ai vorbit tu cu cineva despre asta, Conde? În fine, ei știau. Știau și că mai apoi nu v-ați mai văzut niciodată, știau până și asta. Plus o mie de alte tâmpenii: m-au întrebat de ce-ți place să intri în biserici, că de ce le spui oamenilor că ți-ar plăcea să locuiești ântr-o casă lângă mare, dacă mai vrei să fii scriitor și despre ce chestii îți plăcea săs crii. Prostii, le-am zis că-ți plăcea să scrii despre lucruri simple și emoționante și cu asta le-am închis gura. Dar îți dai seama că ei știu totul? Asta-i nașpa, Conde, simți dintr-o dată că trăiești într-o urnă transparentă, într-un soi de eprubetă, nu ;tiu, […] au imaginea noastră completă și știu tot ceea ce facem și ce nu facem și îi interesează totul despre noi.”

Romanul, la nivel general, ca spațiu discursiv și estetic, constituie un loc de dezacord politic și disidență, unii critici fiind de părere că autorul încearcă să intre în dialog cu discursul homofob oficial și să deschidă astfel o nouă linie de gândire. Oricum ar fi, Padura folosește politica de gen ca instrument pentru a dezvălui secretele și represiunile ascunse în țesătura unui regim corupt în care domnește îndoiala, confuzia și criminalitatea, iar pentru iubitorii genului noire fiction, Măști va fi negreșit o lectură captivantă.

Nu sunt comentarii

Adaugă un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.