18 ian. Homo sapienne

Lumea se schimbă. Pe repede-înainte. Sub ochii noștri. Tot felul de ochi: care dorm, care caută, care privesc în gol, care visează, care plâng, care râd, care văd, care sunt orbi.

Literatura se schimbă și ea odată cu vremurile. Odată cu oamenii care trăiesc aceste vremuri și scriu despre ele. Unora li se pare o glumă, alții sunt înspăimântați și luptă încrâncenați să țină vremurile în loc, altora li se pare că în sfârșit se face dreptate. Unii simt că li se restrâng libertățile, alții se simt în sfârșit eliberați.

Homo sapienne e o dovadă că lumea se schimbă, fie că ne place, fie că nu. Și va contiuna să fie tot mai diferită de ce știam și consideram noi normal, fie că vrem, fie că nu.

Cât de des auziți vorbindu-se de corectitudine politică, securitate/identitate de gen, discriminare, discriminare pozitivă, rasă, identitate sexuală, feminism, hărțuire, abuz? Auziți (tot mai) des, desigur. Și dacă s-au făcut, neîndoielnic, progrese notabile și salutare pentru a denunța și condamna abuzurile, hărțuirea, discriminarea, inegalitatea de gen, balanța deja se înclină spre discriminarea pozitivă, spre capcana unei simple poziționări trans-sociale revendicative a feminismului, BLM îl acuză pe Beethoven  de crearea unei ”culturi clasice elitiste, care întărește regula superiorității bărbaților albi și suprimă vocile femeilor, negrilor și ale comunității LGBTQ”, rugăciunile se sfârșesc cu ”Amen and Awomen”, din prea multă grijă pentru securitatea de gen. Semne clare c-a început nebunia radicală.

Homo sapienne va fi privit fie ca un roman curajos, interesant, amuzant, inovator (ziarul danez Politiken consideră deja realismul său sexual nefiltrat un gen litarar), fie va fi considerat că a depășit măsura, încă din titlu, cu această ”declinare” feminina de la homo sapiens, unde ”homo” vine de la homosexual.

Un roman care te silește să-ți confrunți sentimentele intime despre subiecte tabu, într-un context ușor exotic pentru literatură, care descrie existențele ciudate ale cîtorva tineri groenlandezi care nu se potrivesc în sistem și care-și caută locul în viață. În propria viață. Citiți-l fără a fi moraliști, ca să vedeți cum mai arată lumea de când nu v-ați mai uitat atent la ea.