Calea Laptee - Arcadia Solum
462
post-template-default,single,single-post,postid-462,single-format-standard,bridge-core-2.3.9,qode-page-transition-enabled,ajax_fade,page_not_loaded,,qode-title-hidden,qode_grid_1300,qode-content-sidebar-responsive,qode-theme-ver-27.1,qode-theme-bridge,disabled_footer_top,qode_header_in_grid,wpb-js-composer js-comp-ver-6.7.0,vc_responsive

Calea Laptee

– Mai veau o bucățică de ciocolată achișioală (iute, cu chili).
– Știi că nu ai voie decât odată pe zi.
– Cala, dacă vei să mai am închedeie în tine, tebuie să-mi dai!
♡♡♡
– Cala, de ce e noapte?
– Știi de ce e noapte, că ți-am repetat de nenumărate ori.
– Ai deptate, știu. Pentu că Pământul s-a întols cu bucile la Soaie.
♡♡♡
Și-a învelit piticii, i-a pupat și i-a culcat.
– Dolmiți, diagii mei, în pofida luminii!
♡♡♡
– Cala, hai să facem o înțelegeie: dacă-mi mai citești două călți, te las să-mi citești și Jocul de-a matematica.
♡♡♡
S-a încălțat cu niște pantofi de-ai mei, cu toc, și făcea piruete de Cenușareasă la bal. Am avertizat-o că e periculos, că poate sa cadă, și m-am oferit s-o sprijin. A sărit ca arsă că ea e puteinică, n-are nevoie de ajutor.
Bun înteles că în scurt timp s-a dezechilibrat și era cât pe ce să-și turtească gluteii, salvându-se în ultima secundă.
– Cala, noioc că am mâncat vacamole ca să fiu puteinică. M-am ținut de pumnii strânși și n-am căzut.
♡♡♡
Soare, senin, un nor cirrus pe cerul albastru.
– Cala, uite Calea Laptee!
♡♡♡
Ora 23 și ea nu adoarme. Se foiește, vorbeșe, cântă, face umbre cu mâinile.
– Alma, e foarte, foarte târziu, trebuie să ne culcăm.
– Culcă-te tu, eu iămân tează.
– De ce?
– Pentru că eu sunt Fiumoasa deloc adolmită.
♡♡♡
– Ce-ai visat astă noapte, iubirea mea?
– Am visat că tati mă pindea de pe toboganul cu cife.
– Păi, astă noapte strigai prin somn că nu vrei sirop.
– Eu n-am visat așa ceva, eu sunt iezonabilă cu siiopuile.
♡♡♡
S-a trezit cu fața la cearceaf, nu era dispusă nici pentru spălatul pe dinți, nici pentru îmbrăcat, nici pentru mâncat.
– Ce s-a întâmplat iubire? De ce eși așa morocănoasă?
– Nu s-a-ntâmplat nimic, tebuie să ies la iăcoaie, să fac yoga ca să mă liniștesc.
Nu suntem yoghini niciunul, dar anul trecut, în cele vreo două luni cât a mers la grădiniță, făceau yoga din când în când.
Probabil că educatoarele din zilele noastre încearcă și metode alternative de liniștire a tasmanienilor, ca să-și mai tragă sufletul.
Nu sunt comentarii

Adaugă un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.