Anticorpi - Arcadia Solum
466
post-template-default,single,single-post,postid-466,single-format-standard,bridge-core-3.0.2,qode-page-transition-enabled,ajax_fade,page_not_loaded,,qode-title-hidden,qode_grid_1300,qode-content-sidebar-responsive,qode-theme-ver-28.8,qode-theme-bridge,disabled_footer_top,qode_header_in_grid,wpb-js-composer js-comp-ver-6.9.0,vc_responsive

Anticorpi

Venise primăvara și la Săcele, în sfârșit, ieșeam și noi în curte, făceam picnic, jucam fotbal, stătem în hamac, călăream poneiul până-l deșelam, ne mai cocoțam pe gard și avertizam trecătorii că este ”viius” și nu au voie să iasă din casă. Eram, cum ar veni, niște cetățeni izolați, dar relaxați. Până să devenim agitați.
– Cala, veau o acadea, că mă doaie gâtul și checă am febiă la fiunte.
– Păi, dacă te doare gâtul și ai febră, trebuie musai să intrăm în casă, să mă uit cu lingura în gâtul tău și să-ți pun și termometrul, să văd cât de mare e febra.
– Cala, hai să facem o înțelegeie: îmi aduci acadeaua afală, o ling de zece oi și gata, îmi tece gâtul și iămânem afală, bine?
– Nu merge așa. Dacă chiar ești bolnavă, trebuie să te tratăm în casă, în pat. Dar, dacă e doar o păcăleală, pentru că vrei ceva dulce, va trebui să spui adevărul și vedem ce putem negocia.
– Bine, e păcăleală, nu mă doaie gâtul, veau doal acadea.
– Alma, știi că acadeaua, chiar dacă are salvie și e pentru durerea de gât, are mult zahăr, care e foarte dăunător, îți omoară soldățeii care luptă cu virușii. Pot să-ți dau o mandarină sau un măr.
– Cala, ce-i cu tine de la o veme? 😠 Înțelege că veau acadea!
Și începe a se încorda din toți mușchii, a sări, a se mișca nervoasă, când ca Schwarzenegger la Ms. Olympia, când ca Jackie Chan în Master of Disaster.
– Ce-ai pățit, comoara mea? 😲
– Simt că am pea mulți soldăței și tebuie să mai omol din ei ca să mă liniștesc!
Nu sunt comentarii

Adaugă un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.