***

– Cala, veau muzică, să dansez.

– Ce muzică vrei?

– Cozopena. E pefeiata mea.

(Lambada, „cosa buena”)

***

Veau să mă descuibușesc, că mi-e cald.

***

Străbunica a pleacat la București, după o săptămână de joacă și distracție. Alma intră în camera ei și se uită pierdută.

– Ce s-a-ntâmplat, Alma?

– Am iămas în tistețe.

***

– Cala, te iog citește-mi „Lumea de sub Pământ”. Să nu-ți fie teamă, nu sunt monști, sunt doal cheatuli!

***

– Dacă-mi mai citești o singulă calte, piomit că mă culc și nu mai smulg de timp.

***

Butona telefonul meu.

– Alma, ce faaaci?

– Cala, iaiăși pui întebaia asta?

***

Deseori se preface că citește:

„Mica Sienă a pimit un pulman de la Viăjitoaia Măii, dal nu putu să-i facă niciun iău pințului pentru că acesta eia chipeș.”

„A fost odată pe săptămână un șoicel cu comoală.”

„Calul își puică mânzul cu blândețe.”

(purică)

„A fost odată ca niciodată o veveiță cocoțană și un iepuie invidios”

***

S-a supărat că i-am luat crema mea de față, pe care și-o întindea cu generozitate pe picioare. Dupa ce s-a potolit din plâns, am rugat-o să-mi explice de ce a făcut scandal, când aia era crema mea, ea având-o pe-a ei.

– Nu pot să-ți iăspund, pentu că am secheții în gât.

– Tușeste, ca să iasă secrețiile, și răspunde-mi!

– Nu ies dacă tușesc. Tebuie să aștept să vină bacteiile ca să le mănânce.

***

– Ce faci, Alma?

– Stau sub febiă.

(era subfebrilă)

***

După ce a ajuns la 39,6°C, i-am zis că trebuie să-i dau sirop.

– Cala, bolvește coiect!

– Cum e corect?

– Alma, tebuie să iei antitelmicul pentru inspecția cu viiuși.

(infecția)

***

– De ce vielma nu aie ochi?

(râma)

***

– Hai să te pieptăn!

– Nu.

– De ce?

– Nu-mi plac tăgătuile.

(trasul de păr)

***

– Alma, ai umblat cu penseta mea?

– Da.

– Și unde ai pus-o?

– Am pus-o în căutaie.

(în căutare.)

Btw, nici până în ziua de azi n-am mai găsit-o, e tot în căutare.

***

O aduce noră-mea la Săcele și pleacă grăbită la muncă.

– Mulu, mami! Stai făiă ghijă, nu voi uita de tine!

***

Punem în scenă, de multe ori, Albă ca Zăpada sau Cenușăreasa.

Bun înțeles că eu sunt mama vitregă, in ambele.

– Cenușareaso, treci și îmbracă-mă, că vreau să merg la bal!

– Da, vitego, te îmbiac…

…

– Mamă vitegă, chial vei să dansezi la bal cu pințul meu, la caie visez eu?

– Normal, că de aia merg la bal!

– Păăăi… nu poți să melgi!

– De ce?

– Pentru că ți-am pus iochie și condui, dal nu ți-am pus chiloți!

——-

Alma, Albă ca Zăpada.

Eu, mama vitregă.

Ursoi, prințul.

Boba și Moma întreabă ce rol au ei.

– Păi, iolul vostu e să plângeți cât sunt eu leșinată.

Începe spectacolul.

Eu, în rolul Morocănosului, glăsuiesc:

– Aoleeeu, frațiloooor, Albă ca Zăpada e moartă!

Albă ca Zăpada se scoală nervoasă din morți și se stropșește la mine:

– Cala, „fâltațilol”, nu „fiațilol”! De la început!

***

Eu, când o să melg la Dumnezeu, n-o să mănânc din copacul ăla peiculos, ca să nu mă dea afală din casa noastă de la Săcele.

***

– Cala, când se uită Alin la mine, eu mă iușin.

(rușinez)

***

Ulsuloaică – ursoaică

Schilofon – xilofon

Folvăuz – Frozen

Cacust – cactus

Fielbatul – aragazul

Moalele – moliile

Nonupold – Polul Nord