Zmaini - Arcadia Solum
413
post-template-default,single,single-post,postid-413,single-format-standard,bridge-core-2.3.9,qode-page-transition-enabled,ajax_fade,page_not_loaded,,qode-title-hidden,qode_grid_1300,qode-content-sidebar-responsive,qode-theme-ver-27.1,qode-theme-bridge,disabled_footer_top,qode_header_in_grid,wpb-js-composer js-comp-ver-6.7.0,vc_responsive

Zmaini

Citim Urmel:
„Tim Pată-de-Cerneală era orfan”…
– Alma, mai știi ce înseamnă orfan?
– Da.
– Ce înseamnă?
– Dezmamăgit.
– Ce? 😮
– Dezmamăgit, adică făiă mamă. 🙈🙉
♡♡♡
La piață, printre tarabe. În fața noastră, o duduie cu gheare de 2 cm, tocuri uriașe, fustă minusculă, știți specia, nu se putea decide dacă să cumpere Inimă de bou sau Unt de Bucovina. Alma dădea semne de nerăbdare, nu-i place deloc la piață, pe culoarele înguste unde, de la înalțimea ei, vede numai picioare și papornițe.
– Haide mai iepede, Cala!
– Trebuie să așeptăm să cumpere mai întâi doamna.
O scanează pe împricinată, după care glăsuiește:
– Nu e doamnă, e cocoțană. (coțofană).
♡♡♡
– Da’ unde ați umblat, mândrelor?, ne întâmpină Vasile când ajungem acasă.
– La găini, să le încuiem în poiană. (poiată)
– Și atât a durat să închideți găinile?
– Da, că am mels pe jul, pe jul.
(de jur împrejur)
♡♡♡
– Nu voibi cu mine!
– De ce?
– Sunt monstuoasă. (mofturoasă)
♡♡♡
– Veau să meigem cu autobuzul caie pinde ațe. (care prinde ațe = troleibuz)
♡♡♡
– Ia-mă-n biațe să nu mă uizesc! (urzesc = urzic)
♡♡♡
Cum hrănim fel de fel de animale de prin vecini in perioada asta de vacante, mă întrebă într-o seară:
– De ce dăm mâncaie la căței?
– Pentru că ei ne apără casele și curțile de dușmani, de hoți.
– De ce dăm mâncaie la găini?
– Păi ele ne dau ouă, iubire, preferatele tale.
– Și la pisici de ce le dăm mâncaie?
– Păi…tu de ce crezi că le dăm mâncare pisicilor?
– Ca să facă „miau”?
♡♡♡
Uișii aveau o casă clochetă. (cochetă)
♡♡♡
– Nu veau să-mi luea cineva lipsa de cumpăiătui! (lista de cumpărături)
♡♡♡
-Uite, azi este o zi însoiată! (însorită)
♡♡♡
-M-am echilibizat și-am căzut. (dezechilibrat)
♡♡♡
Îmi cere să închid aerul condiționat, c-o deranjează.
– Ce anume te deranjează?
– Mă deianjează că mă bâlbâiește figul la codițe.
♡♡♡
Vreau să-i cumpăr o fustă. O întreb dacă-i place. Zice că nu.
– De ce nu-ți place?
– E pia ghioasă!
– Hai s-o probezi și dacă nu te simți bine în ea, n-o cumpărăm, bine?
Acceptă. Intrăm în cabina de probă și dau s-o dezbrac de rochie. Sare ca arsă și începe să tragă de perdea, să se asigure că nu e nimeni, Doamne ferește!, care să tragă cu ochiul. Când termină de aranjat perdeaua încerc iar s-o dezbrac. Refuză, se așează în patru labe și se uită afară, pe sub perdea, la picioarele cuiva care aștepta la rând.
Îi explic că nu putem ocupa cabina prea mult și insist să se țină de promisiune, sa probeze fusta. O dezbrac de rochie, dar când să-i pun fusta pe ea, mă oprește cu mâna.
– Imposibil! E pia ghioasă!
Și-o tulește afară din cabină, în chiloți.
♡♡♡
Dimineață, întorcându-ne de la vecina cu găinile, care i-a dat o gogoașă, se așează pe marginea drumului mimând o oboseală cruntă.
– Ce faci?
– Mă ocdinesc.
-Da’ de la ce ai ostenit așa de tare?
– De la gogoașă, că nu e legumă, e dulciui.
♡♡♡
– Uite, Cala, am iealizat un zmaini. (smiley)
♡♡♡
– Cala, tebuie să meigem la blă-i-ie! (librărie)
– De ce?
– Să luăm mâncaie pentru ghelel. (mâncare pentru creier)
Nu sunt comentarii

Adaugă un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.