Dacă există lectură elementară, de bază, aceea când iei cartea și reușeși să citești cuvintele “Ana are mere”, dacă există lectură analitică, atunci când te căzneși să înțelegi, să mesteci și să digeri ceea ce citești și dacă există și lectură avansată, aia comparativă, în care citești (mult!) și raportezi cărțile citite una alteia și apoi pe toate unui subiect unic, la fel există și diferite tipuri de scriitori.

Dacă după ce-ai terminat de citit o carte nu te-ai îmbogățit cu nimic, dacă nu găsești în lumea propusă de scriitor nimic mișcator, înălțător, dacă nu simți niciun fior, dacă în carte n-ai găsit nici dor, nici umor, nici limbaj cuceritor, nu sunt decât două posibile explicații: ori ești tu prea prost (și, deci, tre’ să te pui serios pe citit! ?), ori cel care-a scris cartea trebuia să facă altceva, la care se pricepe mai bine. O carte nu poate depăși limitele universului celui care o scrie.

Neindoielnic, ca cititori, avem înțelegere, standarde și preferințe diferite, am citit cărți care ne-au plăcut, cărți pe care le-am iubit, unele care ne-au uluit, altele care ne-au depășit. Dar există și cărți de necitit. ?

Să fie maxim sănătoși scriitorii, de ziua lor și de toate celelalte zile; să fie inspirați, luminați și bogați; să scrie bine, să scrie frumos, să ne inspire, să ne înțelepțească, să ne fericească, să ne impresioneze, să ne upgradeze. Cei care nu pot face nimic din toate astea să se reprofileze. Sau să se pensioneze.

Și astfel să trăim cu toții, fericiți și citiți!