Antiparenting - Arcadia Solum
56
post-template-default,single,single-post,postid-56,single-format-standard,bridge-core-2.3.9,qode-page-transition-enabled,ajax_fade,page_not_loaded,,qode-title-hidden,qode_grid_1300,qode-content-sidebar-responsive,qode-theme-ver-27.1,qode-theme-bridge,disabled_footer_top,qode_header_in_grid,wpb-js-composer js-comp-ver-6.7.0,vc_responsive

Antiparenting

 

Pe Savatie Bștovoi l-am descoperit cu ani buni în urmă, într-o dimineață în care m-am trezit cu o surprinzătoare dispoziție poetico-filosofico-lenevoasă. În dimineața aceea, în loc să scot din bibliotecă unul dintre volumele mele preferate de versuri, am ales să citesc scrieri de pe poeziepunctro. Nu știu cum, am dat peste un poem care m-a uluit. Mie dacă-mi arătați aurora boreală, sau cea mai neasemuită pictură, dacă-mi picurați în urechi muzici celeste sau îmi îngăduiți să-l pipăi pe David al lui Michelangelo, voi fi negreșit încântată, creierii mei vor reacționa frumos, politicos, elogios. Dar în fața cuvintelor așezate într-un anume fel, a vorbelor care curg într-un anumit ritm, în fața unei povești alcătuită dumnezeiește din cuvinte alese și potrivite perfect, în fața lor zic, creierii mei explodează ca artificiile în noaptea de Anul Nou.
Cam așa mi s-a întâmplat citind ”Ochii ei sînt pestriţi

ca o hartă veche a Rusiei.

De jur împrejur cresc

pădurile şi Siberia verde,

în mijloc aleargă cerbii

şi veveriţele şi toate

animalele cafenii.

Cînd este surprinsă

sau cînd iubeşte

atît de înalţi devin ochii ei

că însuşi Petru cel Mare

poate intra fără să se aplece.

Cînd cade pe gînduri

ies din pădurile reci camioanele

şi descarcă pe zăpada roşiatică deportaţii.

De jur împrejur cresc păduri

şi Siberia rece

în mijloc aleargă cerbii şi toate animalele cafenii

şi veveriţele stau la foc. ”

Sau:

Mi-aduc aminte de Cioran,

care spunea că o carte scrisă

e o sinucidere amânată.

Poate ca o sinucidere,

poate ca o înviere.

Acum, de când moartea

a intrat în viața lui,

Cioran nu mai scrie nimic.

Când citești așa ceva și vezi, mai apoi, că autorul celor citite este călugăr, întâi te suspectezi de strabism, apoi te convingi că n-ai nimic la ochi ci ești doar rămas de căruță, neinformat. Comanzi tot ce (mai) găsești prin librării scris de Savatie Baștovoi, citești, te uimești și sfârșești prin a-ți trage una peste frunte zicând ca Ion, când a văzut girafa: ”Așa ceva nu există!”.

Savatie Baștovoi scrie literatură adevărată. Scrie și despre îndreptare duhovnicească, dar nu cu gravitatea aceea religioasă care te copleșește, care te face să te simți atât de ticălos încât s-o rupi la fugă, neputându-ți îndura imaginea din oglinda pusă în față.

Savatie Bastovoi, ieromonahul, scrie și despre femei. Și despre cum se cresc copiii. Și dacă i s-a iertat îndrăzneala de a scrie ”Cartea despre femei” (de o candoare și o seninătate dezarmante), ultima sa carte, ”Antiparenting”, a stârnit critici și controverse aprige.

Cum de ani de zile îmi doream cu disperare să devin bunică (una destoinică și tangentă cu perfecțiunea), am studiat parentologie de toate felurile, m-am dus la cursuri, m-am consultat cu psihologi, am observat mame, tați și bunici din arealul meu, din exemplele cărora încercam să trag concluzii folositoare. Ceea ce m-a uimit în tot acest demers a fost faptul că majoritatea covârșitoare a mamelor pe care le-am întâlnit erau complet robotizate, înspăimântate, stresate, epuizate. Așa școlită cum eram, dacă aș mai fi fost la vârsta procreării, n-aș mai fi făcut un copil nici amenințată cu moartea.

Ei bine, în acest context de părințeală cvasi-paranoidă, am aflat de proiectul Antiparenting. A cărui materializare am așteptat-o cu ochii cât cepele.

În carte nu se găsesc soluții punctuale la problemele cu care se confruntă părinții zilelor noastre (și care abundă în cărțile de parenting), și este scrisă (previzibil, nu?) într-o cheie religioasă. Câștigul cel mai mare după această lectură? Faptul că pentru prima dată o carte despre creșterea copiilor nu culpabilizează părinții, nu le inculcă spaima că sunt incapabili, incompetenți, nu le bagă frica în oase că fără conferințe, cursuri, cărți, psihoterapie și tot felul de alte invenții și investiții costisitoare, nu se pot crește copii cu suflet și cap sănătos.
Buna măsură, buna informare, bunul-simț și Bunul Dumnezeu pot modela, împreună cu niște părinți buni, viitori adulți citovi. Există speranță!

Nu vă recomand să ardeți toate cărțile de parenting, la fel cum nu vă îndemn să dormiți cu Antiparenting sub pernă, de dragul învățăturii din ea sau de dragul autorului ei. Vă recomand s-o citiți pentru că e inedită, anxiolitică, reconfortantă, provocatoare. Și, mai ales, vă poate ajuta să vă recalculați trasa ideală pentru o părințeală voioasă.

Doamne-ajută!

Nu sunt comentarii

Adaugă un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.