Liviu Ofileanu - Arcadia Solum
154
post-template-default,single,single-post,postid-154,single-format-standard,bridge-core-2.3.9,qode-page-transition-enabled,ajax_fade,page_not_loaded,,qode-title-hidden,qode_grid_1300,qode-content-sidebar-responsive,qode-theme-ver-27.1,qode-theme-bridge,disabled_footer_top,qode_header_in_grid,wpb-js-composer js-comp-ver-6.7.0,vc_responsive

Liviu Ofileanu

Liviu Ofileanu e un generos.

Aș putea să mă opresc la propoziția asta, ca să-l descriu într-un singur cuvânt. Dar pentru că el vorbește mult și vorbește frumos despre toți și despre toate și pentru că azi e ziua lui, se cuvine să-l sărbătorim în cuvinte mai multe.

L-am cunoscut de curând și m-a uimit oarecum nestăvilința lui în demersul de-a cunoaște, de-a descoperi și de-a împărtăși tot ceea ce știe, ce află. Se explică pe el însuși cu bunăvoință, vrea să fie văzut exact așa cum este. Nu se teme să iasă în agora dezbrăcat de orice mister, de orice artificii estetice inutile. E un căutător de înțelesuri și de fericire, care vrea să fie luat ca atare. La fericire pare că este sortit să nu ajungă, dar din căutarea ei și-a făcut sens, și-a făcut rost. Devine vulnerabil cu bună știință, se dăruiește și dăruiește cu asupra de măsură, pare de nestăvilit.

E un poet pragmatic, un cinic liric, un povestitor care vede poezia acolo unde nouă ni se pare totul banal sau tragic. El speră acolo unde ceilalți nu mai văd nicio izbăvire, vorbește când toți ceilalți tac, dar ne somează să tăcem dacă n-avem ceva vrednic de zis:
”dacă nu spui ceva de neuitat
Care să țină loc de mamă, de tată,
Să acopere spărtura din zid – să însoțească bătăile de tobă,
Taci și ascultă!”

Să tăcem, dar să citim:

Sfaturi pentru fiul nenăscut

Iată ce lucruri poţi vedea în lume şi care au să ţi se pară bune:
libertatea, femeia, banii şi a pierde timpul cu nimicuri.
Despre libertate poţi citi lungi eseuri,
ca să ajungi sclav sau deţinut politic.
Despre femeie nu vei afla nimic,
chiar dacă toate cărţile au fost scrise datorită ei.
Mai rămân banii şi timpul, fiul meu –
dacă îi ai, fă bine şi foloseşte-i pentru alţii;
dacă nu ai, nu-i jindui – oricum i-ai fi pierdut pe spatele altora,
datorită generozităţii tale.
Să nu te amăgeşti scriind poezii pentru fete nemăritate;
s-au scris atâtea cărţi proaste pe lângă Scriptură,
de ce să le înmulţeşti?
Ca să se nască un copil
e nevoie de un pariu cu trei forţe: voinţa ta şi a ei,
un zeu care să confirme cu Da sau Nu…
Nu te-ai născut fiindcă am fost un laş,
o secătură lipsită de conştiinţă – am crezut în libertatea spiritului
mai mult decât în circumferinţa stomacului.
Acum plătesc – te vei naşte departe de mine,
cu fiecare moarte, ţine minte fiule, te vei naşte încă o dată,
într-o ţară unde cuvintele cresc pe lujer de garoafă
şi muzica ţine loc de Dumnezeu.

La mulți ani, neofilitule Liviu Ofileanu!

Nu sunt comentarii

Adaugă un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.