02 mart. De la arta seducției la arta deducției

De când e lumea, femeile și bărbații, deopotrivă, au vrut să-și sucească mințile reciproc, să-și pună creierii pe foc și inimile pe jar.  Avem pornirea asta încolăcită pe ADN ca vrejul de fasole pe arac.

De cum începe să se ivească moțul estrogenilor și-al testosteronului, comportamentul ne e pecetluit. În mod inexplicabil, într-o bună zi o vezi pe fetiță venind de la grădiniță îmbujorată de-un pupic de la  Prâslea cel Voinic, sau îl vezi pe băiețel, îmbujorat și el, ascunzând un bilețel de la Catrinel. (În zilele noastre femeile se scutură de timpuriu de convențiile sociale perimate, nu mai așteaptă să fie abordate, curtate, își iau soarta în propriile mâini, capsând cererea de însurătoare pe oferta de măritare și dându-le-o bărbaților spre semnare și autentificare.)

Sunt pline cărțile, ziarele, revistele, blogurile, Facebook-ul, de titluri edificatoare:

Cum să-l seduci în zece zile. 
Cum să-i pui moț și să ți-l faci soț.
Cum să (te) gătești ca să-l cucerești.
Dezleg cununii și vindec nebunii. 

Bărbații vor scutura capul a aprobare, dezgustați de șiretlicurile la care recurg femeile din era noastră ca să pună gheara pe ei, să se vadă măritate cu acte, să-și ia o grijă de pe existență.
Însă zbârlitul bărbii și oripilarea în fața acestor atrocități nu e legal, domnilor. Petru că asta sugerează că bărbații, în inocența lor, nu s-ar preta vreodată la asemenea startageme, dând întotdeauna dovadă de-o onestitate, o sinceritate și-un altruism egale sau mai mari ca ale Apostolului Pavel.
Dacă răsfoim însă beletristica de specialitate destinată bărbaților, găsim dovezi certe că suntem egali în iubire și amăgire:

Cum să seduci o femeie în doi pași.
Trei trucuri ca s-o bagi în boale și s-o scoți din țoale.
Cum să le lași pe femei în cercei când vrei.
Cum s-o ții ca Ivan, cu ochii în tavan. 

Ceea ce nu pot eu pricepe în ruptul capului e cum de toate sfaturile pentru femei le îndeamnă pe acestea să se comporte ca niște disperate, ca niște sclave pe plantația de bumbac a măritișului.
N-am văzut măcar o propoziție, pe undeva pe vreo margine de articol, care să le-ndemne să pună mâna pe-o carte, să-și maseze și creierii, nu numai celulita.
Peste tot găsești scris negru pe alb că dacă vrei să-l cucerești  tre’ să știi și să gătești și cum să-l servești. Dulceața de nuci tre’ să i-o aduci doar cu o ață-ntre buci, nu e de bonton să te prezinți cu halatul de molton.
E musai să ai balanța cu revizia la zi, nu poți umbla cu ocaua mică atunci când vine vorba să-l satisfaci. Tre’ să te lepezi de poziția misionarului ca de necuratul, să prestezi exerciții la bară, la paralele, să exersezi toată vara Tsukahara dacă vrei ca-n toamnă să ai parte de vreun iepuraș de pluș sau vreo inimioară de catifea.

N-am înțeles niciodată de ce așteaptă femeile de la bărbați pisicuțe, fluturași, iepurași și alte flocoșenii și idioțenii. O frază deșteaptă, spusă la momentul potrivit face cât o crescătorie de iepuri și-o fabrică de inimioare roșii la un loc. Dar, ca să fie în stare de-așa o frază letală, bărbații ar trebui să-si pună și ei creierul la treabă, să citească măcar odată pe an din Cioran, să renunțe din când în când la Playboy dacă vor să dea gata pe vreuna mai acătării la cap, dintre noi.

N-am înțeles nici de ce bărbații  fug ca Usain Bolt de cele cu doctorat în fizică atomică și cad lați la picioarele (lungi, e drept!) Miss-urilor, cu discursuri și burți extra-plate:

Sunt Miss Boboc, studentă la facultatea particulară Ion Neculce din Josenii de Sus, specialitatea pictură pe unghii. Visul meu e să descopăr America și adresa de email a lui Brad Pitt.

Sunt Miss Univers și îmi doresc să repar pacea și stratul de ozon.

Sunt Miss Bionatura, ador uleiul extravirgin și-mi place să dorm într-o căpiță de fân.

Deducem deci că seducția nu mai este de mult o artă, ci un război, care pe care. Fiecare iese la înaintare cu ce are mai tare în dotare. De-un asemenea război n-aș fi în stare.
Har Domnului că pot sta sâmbătă seara acasă, că nu tre’ să ies pe ninsoare, la vânătoare.