Băncuța de la capătul tunelului - Arcadia Solum
671
post-template-default,single,single-post,postid-671,single-format-standard,bridge-core-3.0.2,qode-page-transition-enabled,ajax_fade,page_not_loaded,,qode-title-hidden,qode_grid_1300,qode-content-sidebar-responsive,qode-theme-ver-28.8,qode-theme-bridge,disabled_footer_top,qode_header_in_grid,wpb-js-composer js-comp-ver-6.9.0,vc_responsive

Băncuța de la capătul tunelului

Da, știu, am devenit penibilă cu capra mea care colindă neobosită de la Anul Nou deși se apropie Paștele (mi s-a atras delicat atenția), dar timpul meu e strâmt pentru că am de comis tot felul de fapte de vitejie prin capitală.

Să mergem deci mai departe lăsând capra să se întremeze pentru turneul de anul viitor deși, dacă e să mă iau după urarea surprinzătoare și înspăimântătoare pe care mi-au făcut-o anul ăsta niște prunci amorțiți de prin vecini (“…Semne bune anul are/ Semne bune, de belșug/Pentru gazda de sub plug”), e posibil s-o mierlesc înainte să mai apuc stagiunea din 2013. Dacă iau în considerare și faptul că după trei luni de București am început să semăn un pic cu Mihai Albu când era bolnav, mai că aș putea să mă întreb dacă adevărul nu șade cumva în gura pruncilor.

Prefer însă să iau partea bună a lucrurilor: sunt imună la calorii, zăpada nu m-a afectat (aud că Vasile e lat de la câtă zăpadă a mutat) și am făcut progrese cu orientarea spațială în capitală. Acum știu să ajung la muncă pe trei căi diferite, nu-mi mai clipocesc creierii ca farul din Alexandria când ies în trafic. E drept că odată s-a-ntâmplat să zăresc Casa Poporului deși eu aveam treabă în zona Oborului, dar asta a fost hăt demult, înainte de mitingurile pentru Raed Arafat. Pentru izbânda asta tre’ să-i fiu recunoscătoare soră-mii care e ca o mamă pentru mine. Ca mama lui Ștefan cel Mare vreau să zic, căci ea nu s-a lăsat înduplecată și m-a trimis înapoi la oaste, oricât am plâns eu și m-am jelit la poarta castelului, după fiecare expediție cu peripeții pe la primării și policlinici de copii.

În concluzie, fiți pe pace, totul e candid, splendid, sunt un om muncitor cu un viitor strălucitor.

Deja zăresc băncuța de la capăt de tunel unde-o să mă odihnesc nițel…

Nu sunt comentarii

Adaugă un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.