23 mart. Vreau o tara ca afara

Un măgar avea o ţară.
O ţară falimentară.
A plecat măgaru-afară.
Afară era mai vară.
O vară caniculară.
Transpirat, s-a-ntors în ţară.
Ţara lui, familiară.
Care era-n criză, iară.
Ţara lui l-a dat afară
Pe motiv că-i o povară.
(Hotărâre arbitrară).
Supărat din cale-afară,
A cătat o altă ţară.
O plecare temporară,
Până ce la el în ţară
Viaţa va fi iar uşoară.
Şi cum anii iute zboară
Unii de alţii uitară.
Biet măgar, fără de ţară,
Viaţa lui era amară.
Dorul a-nceput să-l doară.
Să mă-ntorc ‘napoi, în ţară?
Se-ntreba aşa,-ntr-o doară.
Dacă mă dă iar afară?
Vreau şi eu să am o ţară
Cum aveam odinioară!
Dac-aş fi eu însumi ţară?
Îi trecu prin cap, fugară,
O idee cam neclară.
O ţară imaginară –
Un măgar în chip de ţară.
Conjectură cam bizară.
Numai că până în seară
Îndoielile-ncetară.
E-o idee temerară,
O schimbare necesară:
Mă declar Măgarul-Ţară!