Vreau o tara ca afara - Arcadia Solum
604
post-template-default,single,single-post,postid-604,single-format-standard,bridge-core-2.3.9,qode-page-transition-enabled,ajax_fade,page_not_loaded,,qode-title-hidden,qode_grid_1300,qode-content-sidebar-responsive,qode-theme-ver-27.1,qode-theme-bridge,disabled_footer_top,qode_header_in_grid,wpb-js-composer js-comp-ver-6.7.0,vc_responsive

Vreau o tara ca afara

Un măgar avea o ţară.
O ţară falimentară.
A plecat măgaru-afară.
Afară era mai vară.
O vară caniculară.
Transpirat, s-a-ntors în ţară.
Ţara lui, familiară.
Care era-n criză, iară.
Ţara lui l-a dat afară
Pe motiv că-i o povară.
(Hotărâre arbitrară).
Supărat din cale-afară,
A cătat o altă ţară.
O plecare temporară,
Până ce la el în ţară
Viaţa va fi iar uşoară.
Şi cum anii iute zboară
Unii de alţii uitară.
Biet măgar, fără de ţară,
Viaţa lui era amară.
Dorul a-nceput să-l doară.
Să mă-ntorc ‘napoi, în ţară?
Se-ntreba aşa,-ntr-o doară.
Dacă mă dă iar afară?
Vreau şi eu să am o ţară
Cum aveam odinioară!
Dac-aş fi eu însumi ţară?
Îi trecu prin cap, fugară,
O idee cam neclară.
O ţară imaginară –
Un măgar în chip de ţară.
Conjectură cam bizară.
Numai că până în seară
Îndoielile-ncetară.
E-o idee temerară,
O schimbare necesară:
Mă declar Măgarul-Ţară!

Nu sunt comentarii

Adaugă un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.