E iarnă iar! - Arcadia Solum
601
post-template-default,single,single-post,postid-601,single-format-standard,bridge-core-3.0.2,qode-page-transition-enabled,ajax_fade,page_not_loaded,,qode-title-hidden,qode_grid_1300,qode-content-sidebar-responsive,qode-theme-ver-28.8,qode-theme-bridge,disabled_footer_top,qode_header_in_grid,wpb-js-composer js-comp-ver-6.9.0,vc_responsive

E iarnă iar!

E iarnă iar, ce bucurie!
Văzduhul e o feerie.
În aer zboară fulgi gingaşi
Aterizând pe toporaşi.

Brânduşele au răsărit –
Greşeala lor, că s-au grăbit.
Şi stânjeneii înfloriţi
Acum de nea sunt cotropiţi.

E totul alb, e ca-n poveste.
De primăvară – nici o veste.
Ne bucurăm de nori şi ger,
De soarele absent din cer.

Suntem nespus de fericiţi,
De noi zăpezi acoperiţi.
Şi ne simţim în siguranţă
Şi defilăm plini de speranţă.

O, iarnă, nu cumva să pleci,
Rămâi la noi, în veci de veci!
Căci, iată, ne-a căzut la sorţi
Să nu ne părăseşti nici morţi.

Nu sunt comentarii

Adaugă un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.