Dr. House şi Mickey Mouse - Arcadia Solum
593
post-template-default,single,single-post,postid-593,single-format-standard,bridge-core-2.3.9,qode-page-transition-enabled,ajax_fade,page_not_loaded,,qode-title-hidden,qode_grid_1300,qode-content-sidebar-responsive,qode-theme-ver-27.1,qode-theme-bridge,disabled_footer_top,qode_header_in_grid,wpb-js-composer js-comp-ver-6.7.0,vc_responsive

Dr. House şi Mickey Mouse

Mă pregăteam să execut unul din preparatele culinare cu care aveam să-mi consolidez reputaţia de maestră în arte marţiale culinare, când a sunat telefonul. Am răspuns cu glas zglobiu pruncului care apela. Mămuca la telefon, care-i baiul pui de dac?
Femeie, lasă prostiile şi dă-mi-l pe Vasile! (După atâţia ani în care l-am alintat cu apelativul Vasile pe colegul de cameră, până şi pruncul i-a uitat numele adevărat, iar mie mi se adreseză cu „femeie” cu mult înainte să devină el bărbat). M-am executat. Dar mi-am lungit urechile mai ceva ca măgarul Ciuş, în nădejdea că prind din zbor câteva silabe care, cusute laolaltă, să mă dumirească ce năpastă a dat peste fericirea noastră. N-am auzit nimic, dar cu ochii cât cepele pe faciesul tot mai livid al lui Vasile şi din întrebarea lui abia îngăimată – care roată? – am dedus că e vorba de maşină. Se rupsese un arc, aveam să aflu peste câteva ceasuri în care preparatul meu culinar, oricât s-ar fi umflat, oricât s-ar fi rumenit, oricât ar fi înflorit, nu mai putea să trezească în mine spiritul Chuck Norris.

S-au întors acasă bărbaţii familiei chitiţi să-mi folosească maşina, care până în urmă cu câteva ore nu era de nasul lor masculin pentru că nu are tracţiune integrală. Mi-au cerut cartela şi-au coborât în garaj. Mă aşteptam s-aud un demaraj. Numai că peste puţin timp au apărut în cadrul uşii ca doi brebenei ofiliţi, anunţându-mă că maşina mea e moartă. E drept că eu nu mai circulasem cu ea de vreo trei săptămâni pentru că maşina lui Vasile e mai îndemânoasă pe vreme geroasă, dar pe-a mea o lăsasem în bună regulă, eram sigură.
Au schimbat bateria, socotind că ăsta ar putea fi baiul lipsei ei de reacţie. Numai că nici cu şocuri electrice nu s-a sculat din morţi, aşa că au apelat la profesionişti. Pe strada noastră fiinţează un service auto, aşa că au chemat specialştii, au tractat moarta, urmând să fim ţinuţi la curent cu evoluţia. În prima zi niciun semn. A doua zi pe la amiaz’, sună specialistul şi ne informează amuzat că baiul a fost depistat ca în Dr. House: Mr. Mouse a ros cablurile maşinii.
Deci pe viitor, înainte să sunăm Salvarea, tre’ să chemăm Deratizarea.

Mare ne-a fost mirarea! Va să zică, zăpăceala, jalea şi depresia nu lovesc numai omenirea ci şi şorecimea. Maladia loveşte România.
Iar dacă eu abia mă descurc printre truisme, şorecimea roade turisme.

Mă înspăimânt la gândul că dacă frigul mai ţine mult eu aş putea să mor iar şoarecele să se apuce de ros la motor.

Avem nevoie de-o gură de ajutor.

Nu sunt comentarii

Adaugă un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.