Nu ştiu cum pot unii să-şi trăiască viaţa fără perdele, cu ferestrele deschise larg şi sonorul la maxim. Nu-şi adăpostesc de priviri curioase nici cocoaşa, nici unghiile încarnate, nici gândurile deocheate. Totul e pus pe tarabă, la vedere, oricui cere i se dau detalii mai picante sau mai “de regim”, în funcţie de stomac.

Măria despre care vorbesc azi e o fată directă şi bătrână. E genul de femeie cu care dacă ai călătorit de la Bucureşti la Predeal, ştii toul despre ea: unde şi în ce condiţii s-a născut, rudele până la gradul 4 plus aparţinătorii, relaţii, avere, boli, şcoli.

Când am cunoscut-o eu, acum vreo 6 ani, era implicată până la prăsele într-o relaţie care, simţea ea, urma să se sfârşească apoteotic la primărie cu o mare paranghelie. Îmi povestea după numai 15 minute despre cum a simţit ea imediat ce s-a uitat în ochii lui albaşti ca spirtul medicinal că el e alesul, că poate să-şi doneze fără rezerve şi fără deliberări inima lui Jan de la Hoghiz pe care se impunea cu necesitate să-l cunosc şi eu, să văd cu ochii mei minunea. Eu am lăsat pesemne să se întrezărească ceva rezerve vis a vis de credinţa ei în alinierea planetelor şi-n căderea cometelor care-i garantau fericirea pe termen mediu şi lung alături de Jan, aşa că m-a admonestat, lovindu-mă peste genunchi: astrologia e o ştiinţă, dragă!

N-am mai apucat să-l cunosc pe Jan pentru că el s-a evaporat ca roua într-o dimineată de luni, lăsând-o pe Măria montată şi debusolată. Furioasă, a citit oricui i-a ieşit în cale în următoarea jumătate de an CV-ul lui ruşinos însă astrologia a ajutat-o să dibuiască iar steaua polară şi să se orienteze spre alt domn vacant şi grizonant. Şi lui i-a dăruit inima, întreagă şi degrabă. Surul a ţinut-o în custodie vreo câteva luni după care i-a dat-o înapoi, cu un buchet de galdiole alături. Altă furie, aceeaşi astrologie fără paranghelie.

Planetele au ieşit din rând anul trecut când ea şi-a dăruit inima reparată lui Geo. M-a căutat acum două săptămâni să-mi povestească totul, în amănunt. Cum s-au privit, cum nu s-au potrivit şi cum s-au pripit când s-au logodit. Geo a luat-o de nevastă, cu paranghelia de rigoare, într-un moment în care toate planetele îşi făceau de cap iar cometele dădeau din coadă a negaţie. A ştiut că nu e într-un ceas bun şi alinierea nu e promiţătoare, dar a mers mai departe de frică să nu i se uzeze ireparabil cordul după atătea dăruiri eşuate.

E nefericită şi furioasă, gata de erupţie ca Eyjafjallajökull. Astrele i-au promis însă pentru anul în curs o cuminţire spectaculoasă. Deja simte nevoia unei noi dăruiri inimoase. Ar vrea un copil. La 48 de ani. E convinsă că unui prunc, sânge din sângele ei, va putea să-i doneze pentru totdeauna inima ei de care nimeni n-a avut nevoie vreodată.