Cititul și fericitul - Arcadia Solum
1330
post-template-default,single,single-post,postid-1330,single-format-standard,bridge-core-2.3.9,ajax_fade,page_not_loaded,,qode-title-hidden,qode_grid_1300,qode-content-sidebar-responsive,qode-theme-ver-22.4,qode-theme-bridge,disabled_footer_top,qode_header_in_grid,wpb-js-composer js-comp-ver-6.2.0,vc_responsive

Cititul și fericitul

Se citește prea puțin!  Asta strigă statisticienii, scriitorii, editorii, librarii, profesorii, părinții, arătând spre propriii copii, bătrânii, arătând cu degetul la generațiile noi, nedezlipite de ecrane, snobii, dându-și ochii peste cap și cerând sărurile. Un fel cor al bocitoarelor care deplânge soarta cărților și soarta românilor, fără s-o poată înfluența în vreun fel.

Nu dețin informații care să susțină sau să infirme opinia că suntem printre cei mai necitiți din Europa și, deși militez cum pot pentru citit, nu mă dau cu curul de pământ și nu-mi smulg părul din cap, pentru că nu pe umerii mei stă soarta deșteptăciunii  nației. Mă căznesc doar cu Alma, s-o fac să deprindă gustul lecturii, dar nu ca să se laude cu mormanele de cărți citite, ci pentru că cititul o poate salva de singurătate, de nefericire, de mediocritate, de plictiseală, de greșeli, de prostie. Și mă căznesc să nu-i induc  ideea statului cu nasul în cărți ca preț  pentru a fi ocolită de cele de mai sus, cât mai cu seamă pentru lumea fascinantă, extraordinară,  infinită și splendidă care se poate deschide în fața ei prin intermediul cărților, pentru starea de grație care îi poate umple ființa în fața unei povești, a unui jurnal, în fața istoriei, a științei, a filosofiei, a poeziei.

Abilitatea matură de a citi, spun specialiștii, traversează patru etape.

Prima este etapa disponibilității de a citi. Ea începe de la naștere și durează până pe la 6-7 ani. A fi disponibil pentru citit implică o pregătire a copilului pentru a învăța să citească, iar asta presupune ca el să vadă, să audă, să fie dotat intelectual astfel încât să poată ține minte literele și cuvintele care se pot forma cu ajutorul lor, să aibă capacitatea de a folosi cuvintele în propoziții simple și clare, să fie atent la ce se întâmplă, să fie capabil să interacționeze cu cei din jur și să urmeze reguli. Există, așadar, un moment când  copilul este pregătit să înceapă să citească.

Ce mi se pare regretabil în vremurile pe care le trăim este dorința părinților de a sări etape, de-a-și sili copiii să parcurgă pe repede înainte pașii firești în dezvoltare, de-a epata cu cunoștințele copiilor lor. Cu greu mai găsești azi copii normali, e o ”epidemie” de copii supradotați. Vorbesc  două-trei-patru limbi străine până să intre la grădiniță, citesc, scriu, calculează cu mult înainte să intre la școală, cântă, dansează, patinează, schiază, performează în 4-5 domenii diferite. Nu contest că chiar există copii ieșiți din comun, supradotați. Dar cei mai mulți sunt doar îndopați. Ori, a sări etape înseamnă a-ți fura singur căciula, a deconta mai târziu toată graba cu care ai împins copilul spre performanțe pentru care nu era pregătit sau de care nu este capabil. Cu costuri mari, de cele mai multe ori. Uneori  chiar irecuperabile.

Un copil care nu este pregătit pentru a începe să citească, dar care este silit s-o facă, ori nu va citi, în ciuda presiunilor la care este supus, ori va rămâne marcat negativ pentru foarte mult timp, ceea ce îl va frustra, în va nemulțumi, îl va face refractar.  A începe procesul învățării cititului mai târziu decât disponibilitatea naturală a copilului nu e nici pe departe atât de riscantă ca grăbirea lui, dar părinții se tem ca de tifosul exantematic ca nu cumva copilul lor să fie în urma performanțelor celorlalți copii.

Etapa a doua este cititul de texte simple, însumând în primul an circa 300-400 de cuvinte cărora copilul le stăpânește  înțelesul și le poate folosi corect în context. Cu plăcere și entuziasm!

Trecerea de la niște simboluri fără sens, înșirate pe pagină, la descoperirea înțelesului lor, se produce surprinzător de rapid. În două, trei sptămâni. Descoperirea sensului în cuvinte este cu adevărat cea mai uluitoare experiență intelectuală pe care ființa umană o poate avea.

Etapa  a treia  vine cu o îmbogățire substanțială a vocabularului și prin capacitatea de a extrage înțelesul cuvintelor noi, din context. Copilul începe să citească nu pentru că asta i se cere la școală, ci de plăcere, înțelegând că prin intermediul cărților poate învăța lucruri noi și poate înțelege tot mai multe despre lumea în care trăiește.

A patra fază presupune nu doar înțelegerea textelor  ci și maturizarea cititorului, abilitatea lui de a transfera concepte de la o lectură la alta, de a face comparații între opiniile diferițior autori. Această etapă ar trebui atinsă în adolescență și ameliorată pe tot parcursul vieții.

Acestea ar fi stadiile cititului elementar. De nivelurile superioare ale lecturii și educației ne vom ocupa  în eposodul următor.  Lecturi încântătoare, tuturor!

Nu sunt comentarii

Adaugă un comentariu

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.